Dorintele Reginei Maria, exprimate prin intermediul Testamentului din 1933, nu s-au indeplinit in totalitate la Onesti, acolo unde nu s-a mai construit biserica pe care o vroia regina.“Dorinta mea fierbinte ar fi fost sa înalt o biserica mica pe fostul front de la Onesti si sa înfiintez un camin cu numele meu pentru studentele de la Universitatea din Iasi, ca amintire a zilelor grele petrecute acolo în timpul marelui razboiu pentru întregirea neamului”, se precizeaza in testamentul pe care regina l-a scris cu citiva ani inainte de moartea sa.
Totusi, dupa cum ne-a spus Corneliu Cristea, presedintele filialei din Onesti a asociatiei “Cultul Eroilor”, dorinta Reginei Maria a fost partial indeplinita, atit in municipiul de pe Trotus, cit si in Bucuresti.
“Vitregiile vremurilor n-au favorizat finalizarea acestor dorinte, insa ceva tot s-a facut, in Bucuresti, unde exista o legatura strinsa cu zona Casin – Manastirea Casin – ne-a spus Corneliu Cristea.
Regina venea frecvent pe frontul de aici, care includea nu doar Onestiul, ci si comunele Oituz, Casin, Manastirea Casin si altele. A fost in zona si in iarna anilor 1916 – 1917, dar ea venea periodic aici si a fost impresionata de frumusetea acestor locuri.
Ca urmare, in pavilionul expozitional din Parcul Domeniilor din Bucuresti s-a construit, la dorinta reginei, o biserica numita Manastirea Casin, acolo unde ea se ducea anual la cimitirul eroilor.
La Onesti nu s-a facut nici o biserica cu numele ei, dar exista Complexul Monumental «Regina Maria»”. Conform primarului Emil Lemnaru, complexul ce poarta numele Reginei Maria constituie o prioritate pentru executivul onestean, iar amenajarile care se fac acolo, de citiva ani, urmeaza sa fie continuate si pe parcursul anului 2011.
Mesaj emotionant
Testamentul Reginei Maria se constituie intr-un sincer si emotionant mesaj adresat poporului roman, care a adoptat-o pe principesa venita din strainatate, cea care si-a adus contributia si la infaptuirea Romaniei Mari, alaturi de sotul ei, Regele Ferdinand.
“Abia împlinisem 17 ani, cind am venit la tine; eram tinara si nestiutoare, însa foarte mindra de tara mea de bastina, si am îmbratisat o noua nationalitate, m-am straduit sa devin o buna Românca – scrie regina, in testamentul sau. La început n-a fost usor. Eram straina, într-o tara straina, singura între straini. Dar prea putini sint aceia cari se reculeg sa cugete cit de greu este calea, pe care o Principesa straina trebuie s-o parcurga ca sa devie una cu noua tara în care a fost chemata.
Am devenit a voastra prin bucurie si prin durere. Privind înapoi e greu de spus ce a fost mai mare: bucuria ori durerea ? – cred ca bucuria a fost mai mare, dar mai lunga a fost durerea. Nimeni nu e judecat pe drept cit traieste: abia dupa moarte este pomenit sau dat uitarii. Poate de mine va veti aminti deoarece v-am iubit cu toata puterea inimei mele si dragostea mea a fost puternica, plina de avint: mai tirziu a devenit rabdatoare, foarte rabdatoare. Am credinta ca v-am priceput: n-am judecat, am iubit…”.
Regina Maria a mai transmis romanilor si fiilor ei si indemnuri la iubire si unitate, precum si rugaminti pentru iertare. “Iert pe cei cari m-au facut sa sufar – mai scrie regina. Rog pe cei carora involuntar le-as fi gresit sa ma ierte, caci nu am voit sa fac rau nimanui”. (George MARTIN)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu